Iunie 2001 - Blenheim Palace
Iunie 2001 - Blenheim Palace
Previous Next
+ Comments 0 Added 2009-10-14 05:39:20

Adica Palatul Blenheim - desi numele vine de la orasul in care a fost nus'ce batalie, prin Alsacia, deci numele e relativ nemtesc. Totusi englezii il pronunta "blenem". Sambata dimineata, ne gandeam ce vom face in week-end, si am cautat pe harta unde se poate merge inafara Londrei, pentru o singura zi. Ne spusese cineva cu o zi inainte ca este un castel fain, relativ aproape, asa ca l-am cautat pe harta. Si aparent l-am gasit, langa Oxford, la marginea unui orasel - Woodstock. Asa ca am plecat spre birou, sa golim pozele din aparatul de fotografiat, si sa cautam pe web cu ce autobuze ajungem acolo.

Era destul de aproape, am mers cam o ora si jumatate cu autocarul pe autostrada pana in Oxford. E foarte fain orasul, e o atmosfera ca in Bucuresti in regie, e plin de studenti, de baruri si cafenele. Are si cladiri foarte faine si vechi, si multe strazi destul de in panta, seamana un pic cu Brasovul. In sfarsit am scapat de casele din caramida de care e plina Londra, unde te uiti, numai caramida! E drept ca au multe nuante de caramizi, de la galben, rosu, pana la maro inchis, negru, insa la un moment dat, te sufoca atata caramida... Din Oxford am luat inca un autobuz oarecum local, pana la castel, am mai mers cam 20 de minute.

Asa ca am ajuns la castel, da fapt palat cica, si am intrat sa il vizitam. Pe aleea ce ducea din sosea pana la palat, care era cam de 1km, era si un targ de flori. Era fain ca mirosea foarte tare a fan, si a aer proaspat, de padure. La un moment dat, ne-am dat seama ca ne-a izbit linistea, si ne-am dat seama de fapt ce mult zgomot e in Londra. Castelul era fain, mie mi-a placut mai mult exteriorul, curtile si gradinile, decat interioarele. Adica nu ma impresioneaza asa tare tot felul de decoratii, care mai de care mai aurii), si ce stiu eu ce seturi de farfurii si cesti din portelan chinezesc vechi de nu stiu cati ani. In schimb era fain ce povestea ghidul, despre istoria Angliei si a palatului respectiv. Am inteles ca este locul unde s-a nascut si a crescut Winston Churchil, si unde au stat o serie de duci (sper ca asa se scrie) ai Angliei. Ducele curent, chiar locuia acolo, dar nu am vizitat si camerele in care stateau. Era interesant ca de fapt cineva ciar locuia acolo, intr-una din sali, chiar se punea masa pentru o receptie din seara aia... am vazut si noi, ca in filme, la masa, 3 furculite, 3 cutite, 2 linguri, 2 lingurite si 4 pahare la fiecare persoana).

Dupa ce am vazut interioarele, si dupa ce am ascultat istoriile despre cum se bateau zile intrezi de mureau 30 de mii de oameni pe zi, am iesit in curte, de unde incepeai sa vizitezi gradinile, parcurile, lacul si cascada din curtea palatului. Si aici era foarte frumos, foarte liniste, si foarte verde. O sa pun cateva poze la sfarsitul mesajului. In apa aveau tot felul de pesti, am vazut si crapi, si eu cred ca si pastravi langa cascada, desi Adina sustine ca pastravii nu traiesc acolo. Am vazut si o stiuca mare, care parca statea la panda. La iesirea din gradini, am mers cu un trenulet pana la un "parculet de distractii" unde erau locuri de joaca pentru copii, un fel de mini-golf, jocuri de sah si dame cu piese mari, printre care te plimbi, si un labirint, cica al doilea din lume ca marime, care este de fapt un desen. Adica vazut de sus era stema nu-stiu-cui. Era destul de mic dupa parerea mea, dar simpatic. Peretii erau din gard viu, si destul de inalti cat sa nu vezi peste ei. Unul de oglinzi cred ca ar fi fost mai interesant, totusi...

Dupa asta am plecat spre casa, insa pe alta parte decat venisem asa ca am mai mers vreo 5km pe sosea pana in Woodstock, de unde am luat autobuzul spre Oxford. In Oxford am mancat ceva, si ne-am mai plimbat o ora. Am vazut niste stradute foarte faine, cu cladiri foarte vechi. Am si auzit o clopotnita, despre care citisem ca bate de 101 ori ca sa se adune studentii in camere, seara. A batut intr-adevar de 101 ori. Dupa aia am luat autocarul spre Londra, deja se intunecase. Eram si morti de oboseala, aproape ca am si dormit pe drum spre Londra.