Londra - Paris - Bruxelles
Londra - Paris - Bruxelles
Previous Next
+ Comments 0 Added 2009-11-10 21:15:03

21 august, 2001

La 4 dimineata am plecat spre gara, fiecare avand in spate un rucsac cat el de mare... Ultima intamplare nostima din Londra a fost in autobuz: fiind dimineata devreme, s-a urcat un grup care iesise dintr-o discoteca probabil. Dupa ce s-au urcat, au urcat la etaj de unde au aruncat pe geam, unui prieten, un abonament. Noi eram jos, langa sofer. Dupa ce a inchis usile soferul a iesit din cabina lui si s-a dus sus la cei care aruncasera abonamentul. Noi ne asteptam cel putin sa-i dea amenda, daca nu sa-l scoata afara de urechi... Soferul a coborat calm impreuna cu 'inculpatul' si l-a poftit frumos sa coboare din autobuz sau sa cumpere bilet. Asta se da jos, ii spune soferului sa-l astepte, si se duce sa-si recupereze abonamentul. Dar prietenii lui o stersesera cand au vazut ca a ramas asta fara bilet... Dupa vreo cinci minute in care a incercat sa-si recupereze abonamentul, s-a intors, si si-a cumparat bilet... Culmea ca soferul a stat dupa el, desi asta incercase sa mearga fara bilet. As fi curios daca si in Bucuresti s-ar fi intamplat asa...

Am ajuns in sfarsit la gara, gara Waterloo. Am intrat in terminalul de plecari internationale de la Eurostar, unde era ca intr-un aeroport... Am trecut pe la verificare bagaje, unde cand ne-au vazut ca ne e greu sa ne dam jos rucsacii, au zis sa trecem pe langa, si nu ne-au mai controlat... nu stiu daca am scapat asa de ieftin din cauza ca aveam pe cap sepci cu Wimbledon, sau din cauza ca nu se uitase nimeni la pasapoarte sa le vada ca sunt romanesti, cert este ca nu s-a uitat nimeni la vizele noastre desi intram in spatiul Schengen...

Cu 20 de minute inainte de plecare ne-am urcat in tren, care era mai confortabil decat un avion, cel putin fata de avionul Tarom cu care venisem noi in Anglia. Nu mai spun cat de curat era, fiindca asta e ceva normal. Erau masute in spatarul scaunului din fata, aer conditionat - uneori era chiar prea frig, fata de caldura de afara... Ulterior am vazut ca toate trenurile sunt asa, atat TGV-urile, cat si trenurile normale, cu mici diferente la tipul scaunelor in general... Nici nu ne-am dat seama cand a plecat trenul, asa de lin a pornit. Am iesit din Londra cand se lumina de ziua, si pe drum, am vazut niste mlastini, cu paduri si ceata, o ceata joasa, care se termina la 50 de centimetri de pamant, era un peisaj tipic englezesc, foarte frumos. Dupa ce am trecut si de Ashford International, care era a doua si ultima gara pe teritoriul Angliei am intrat in tunel, in Eurotunel. Fiindca nu mai era nimic interesant de vazut, in tunel am adormit. M-am trezit destul de aproape de Paris. In continuare nu ne ceruse nimeni pasapoartele, si nici pana acum nu ni le-a cerut nimeni.

Spre deosebire de trenurile din Anglia, unde circula cineva prin tren care vinde mancare si bautura, ca in avion dintr-un dulapior pe roti, aici au anuntat ca exista vagon-bar de unde se poate cumpara. Toate anunturile erau in engleza si apoi in franceza. Am baut cate o ciocolata calda fiecare.

Cand am ajuns in Paris, anunturiledin tren erau intai in franceza si apoi in engleza... Am coborat din tren si speram ca macar acum sa ne ceara cineva viza, sa ne puna o stampila, ceva, dar tot degeaba, se pare ca am stat degeaba 2 zile la coada sa luam viza... Pe peron in Paris, am mai stat sa ne aranjam rucsacii, si am ramas ultimii. Nu mai era nimeni pe peron cand am pornit spre gara, inafara de un controlor de tren, care probabil tot din cauza sepcilor ne-a spus 'buna dimineata' in engleza... Cand am intrat in gara, tocmai pleca trenul spre Bruxelles asa ca am mai asteptat o ora si ceva pana la urmatorul. La ghiseu, incepuse sa-mi vorbeasca in franceza cel care vindea bilete, dupa care, s-a uitat si el la sapca, si mi-a vorbit in engleza - 'buna sapca', ne-am zis noi atunci... Am luat bilete la Thalys spre Bruxelles (asa se numea trenul Paris - Bruxelles), si fiindca mai aveam o ora pana pleca trenul, am iesit sa facem o tura in jurul garii. Prima senzatie a fost destul de dezamagitoare, insa eram totusi in gara de nord, nu in centru... E drept ca in Londra garile sunt in centru, dar, oricum... Am baut o cola la o terasa, ne-am uitat prin cateva magazine, care semanau destul de mult cu cele din Romania, cel putin la stil.

Al doilea lucru ciudat era ca masinile circulau invers, pe stanga... chiar ne obisnuisem cu Anglia! Ne-am intors in gara, unde ne-am urcat in Thalys, destinatia Bruxelles. Thalis asta e tot un TGV, numai ca asa se numeste pe ruta Paris - Bruxelles. Si anunturile se faceau in trei limbi, franceza, flamanda si engleza. In tren insa nu mai erau bune lirele, se primeau doar franci francezi, befi, adica franci belgieni sau marci germane. Eram foarte curios cum este in tren, fiindca auzisem ca e foarte ametitoare viteza de 300 de km pe ora. Insa asa de silentios si lin mergea trenul, incat nu prea aveai senzatia de viteza asa de mare... E drept ca nu prea se vedeau stalpii cand treceai pe langa ei, insa pana nu am cronometrat un kilometru, si am vazut ca il face in 12 secunde, nu am crezut ca chiar mergem cu 300 la ora... Era interesant cand trecea alt tren in sens invers pe langa noi, ca ne petreceam in mai putin de o secunda! Cel mai neobisnuit era in tunel, unde cand intra brusc cu viteza aia, ti se infundau urechile ingrozitor. Am mai mancat un sandvis cald si am baut o ciocolata calda, in timp ce era destul de frig din cauza aerului conditionat. Afara era destul de cald, cel putin fata de cum eram noi obisnuiti din Londra.

Am ajus in Bruxelles, in gara de sud. Inauntru era foarte impresionanta gara, foarte moderna, plina de lumini si aparate automate. Totul e automat, si era destul de pustiu, destul de putina lume. Spre deosebire de Paris, unde inscriptiile erau si in engleza, aici nu erau decat in franceza si in flamanda. Aveam cateva ore bune pana sa ne intalnim cu Vali, la care urma sa stam doua zile, fiindca el era la servici. Ne-am incuiat bagajele intr-o cutie din gara (tot automata, cu monezi) si am plecat sa facem tot o tura in jurul garii, sa cautam un loc sa mancam. Am iesit din gara, si dupa ce am admirat un bloc turn de vreo 30-40 de etaje, ne-am uitat mai atent in jur. Era jale! Asa case in paragina, pe jumatate demolate si blocuri mici, urate si murdare nu mai vazusem de mult... Am zis ca daca asa arata tot orasul, atunci am venit degeaba in Belgia... Dupa ce am inconjurat complet gara, si am vazut ca si stradutele care plecau din gara erau la fel de jalnice, am revenit in gara, unde am mancat ceva la un fast food, si ne-am obisnuit un pic cu ideea de befi (asa spuneam francilor belgieni, fiindca asa scria peste tot: BEF), ne-am obisnuit cu ideea de a da cateva sute de befi pe o chestie pe care eram obisnuiti sa dam o lira, doua.

Dupa ce am mancat am iesit din nou afara din gara, sa incercam totusi sa gasim o zona mai buna de oras, pe langa dezastrul pe care il vazusem prima oara. Am luat-o drept pe o strada care se departa de gara, care parea mai curata. Se pare ca am nimerit destul de bine, fiindca dupa vreo 10 minute de mers am ajuns intr-o intersectie care arata mai bine, mai semana cat de cat a capitala in inima Europei occidentale. Dupa ce am mai mers un pic, am gasit chiar un parculet destul de frumos, pe un deal care avea si un mic castel in varf. Fiindca era lume care statea pe iarba ca si in Londra, ne-am asezat si noi si am dormit aproximativ o ora. Dupa aia ne-am intors in gara, ne-am luat bagajele si am luat metroul spre Vali. Unde am iesit, era o zona si mai frumoasa, deci Bruxelles-ul nu era atat de jalnic pe cat ne speriasem noi in gara... Am mancat si am facut cate un dus, dupa care am iesit sa ne plimbam seara in centrul vechi al orasului.

Era foarte frumos, cu strazi pietruite, si la deal si la vale, toata zona era pe dealuri. Ceva cu adevarat nou erau restaurantele care aveau mesele pe strada, si pe o parte si pe cealalta a strazii, astfel incat cand mergeai pe strada mergeai efectiv printre mese. Si atmosfera era foarte placuta, ca si in Londra, oamenii erau veseli, amabili si plini de viata. Am ajuns si in punctul principal al Bruxelles-ului, La Grand Place - care este o piata cu cladiri vechi si intr-adevar foarte frumoase. Fiind deja seara, erau foarte fain luminate, ba mai mult, pe cladirea primariei era spectacol de lumini, adica se proiectau lumini colorate pe cladire, si se aprindeau pe rand lumini colorate in cladire, totul sincronizat cu muzica clasica, care se auzea in difuzoare in toata piata. Era foarte frumos, si luminile erau foarte vii, foarte puternice - cand era totul luminat in rosu aprins, cand albastru, verde sau galben, in timp ce inauntru totul era luminat (practic geamurile deveneau colorate intens) in aceleasi culori intense, alternativ. Era destul de complexa iluminarea, cand era in aceeasi culoare toata cladirea, cand era acoperisul diferit, turlele, geamurle. Si totul, foarte bine sincronizat pe muzica. Dupa aia ne-am intors acasa si ne-am culcat, eram destul de obositi dupa asa o zi lunga.